Recenzie:

Absolut tot

    Titlul: Absolut tot

     Autor: Nicola Yoon

     Nr. de pagini: 336

     Editura: Young Art

     Sinopsis: Boala lui Maddy, protagonista cartii, este pe cat de rara, pe atat de faimoasa. Pe scurt, e alergica la lume. Nu are voie sa iasa din casa, n-a mai iesit de saptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede in carne si oase sunt mama ei si Carla, sora medicala care o ingrijeste.

Dar apoi, intr-o buna zi, vine la casa de alaturi o camioneta. Maddy se uita pe fereastra si il vede pe el. E inalt, suplu, imbracat tot in negru – tricou negru, blugi negri, tenisi negri si un fes negru care-i acopera parul in intregime. O surprinde privindu-l si se uita fix la ea. Maddy ii raspunde la fel. Numele lui e Olly.

Poate ca nu putem prezice viitorul, dar putem prezice cate ceva. De exemplu, Maddy e sigura ca se va indragosti de Olly. Aproape sigur va fi un dezastru.

„O experienta de lectura realmente unica si frumoasa. Scrisul splendid se impleteste cu desenele originale spunand o poveste fara pereche. Nu ai citit niciodata o carte ca asta.”  David Arnold, autorul cartii Tinutul tantarilor

„Iti vine sa lasi absolut tot deoparte odata ce-ai inceput s-o citesti... E greu sa nu fii mistuit de aceasta poveste de dragoste lipsita de sanse.”  The Times, Londra

„Absolut tot are de toate... romantism, pasiune si inteligenta.”  Danielle Page, autoarea volumului Dorothy Must Die, bestseller New York Times
 
     Am câștigat cartea la un concurs pe Facebook,(mulțumesc Bibliophile Mystery pentru premiul acesta minunat ) ,m-a prins revelionul cu ea în mâna :)) este atât de captivantă.


     Scurt rezumat:

     Maddy, personajul principal, o tânără adolescentă suferă de imunodeficiență severa combinată (SCID) fiind alergică la aproximativ orice, neavând voie să iasă din casă. Singurele persoane pe care le poate vedea sunt minunata sa mama și asistenta medicală Clara care se asigură că aceasta se simte bine, fiind și singura prietenă a lui Maddy.

     Odata cu sosirea noii famili în casa din vecini, alcătuită din părinți și cei doi copii, o fată și un băiat. Maddy din curiozitate începe să-i "spioneze" ne mai având parte de fețe noi până acum. Olly băiatul din vecini o zărește la fereastră, și-i cere voie mamei lui Meddy să o lase afară, dar acesta l-a refuzat. Așa că-i scrie pe fereastră de ce nu are voie afară, iar totul începe cu acea conversație. 

     Încep să vorbească pe mail, dupa ce Olly îi scrie pe fereastră adresa sa. Maddy cât și Olly încep să se îndrăgostească unul de altul, Clara îi dă voie într-un final să o vadă pe Maddy după o lungă "dezinfectare", iar aceștia încep să se vadă din ce în ce mai mult.

     Într-o zi Olly și al său tată încep să se certe în curte, iar Maddy vede totul de la fereastră. Fiind lovit de tatal său Olly cade la pământ, Maddy dorind să-l ajute, iese în fugă din casă și se aruncă asupra lui. Mama sa vede că ea lipsește și se duce să vadă unde este, o găsește afară și o duce imediat în casă. Află tot adevarul și o concediază pe Clara. Aduce o asistentă foarte severă care nu o lasă să vorbească cu Olly cât și-ar dori. 

     Dorind să fie cu Olly îi lasă mamaei sale o scrisoare și
fuge de acasă împreună cu el in Hawaii pentru două zile. Iar totul se complică...

    Părerea mea:

          Cartea este atât de frumoasă, m-am îndrăgostit de ea, atât de carte cât și de Maddy, îmi plac ilustrațiile foarte mult sunt făcute în așa fel încât să te introducă cu totul în carte, iar dicționarul lui Maddy despre anumite lucruri, nu am ce spune despre el, este atât de drăguț, îmi place cum consideră ea definiția asimptotei. 

          Maddy este un personaj bine conturat, se îndrăgostește de Olly și nu se lasă până ce nu-l vede, este puternică nu renunță la marea sa iubire când mama sa îi interzice. Îmi place cum a evaluat pe parcursul cărții de la fata care avea un singur curs al vieții de a sta în casă învățând și imaginându-și cum ar fi să fie o persoană normală, la fata din interiorul ei care odată cu apariția lui Olly renunță la orice, chiar și la propria viața numai să fie alături de el. Este puternică pentru o fată care a stat închisă în casă aproximativ 17 ani.

     Cam atât vă spun citiți cartea pentru că la un final cu o așa întorsătură ca acesta nu v-ați fi așteptat.

     Citate: 

 

      
Am căutat să văd dacă este și filmul, dar am găsit câteva site-uri care spun că este în realizare, vă las mai jos site-urile:

• Hollywood reporter
• Nicola Yoon
• Bustle
• Teen vogue

Poze cu cei doi actori în timpul filmărilor:

Amandla Stenberg o va juca pe Maddy. Ceea ce mi se pare super, am văzut-o jucând în Jocurile Foamei interpretând-o pe Rue. 

Nick Robinson îl va juca pe Olly. De el nu știu ce sa vă spun. :))

Sper că v-a plăcut. Lecturi Frumoase.

Recenzie:

Fata din tren

Gasiti cartea  aici.

     Titlul: Fata din tren

     Autor: Paula Hawkins

     Nr. Pagini: 408

     Editura: Trei

      Sinopsis:  Rachel merge in fiecare dimineata cu acelasi tren. Stie ca va astepta la acelasi semnal defect, timp in care va urmari ritualul de dimineata al unui cuplu ce locuieste intr-o casa de langa calea ferata.

I-a botezat „Jess si Jason“ si viata lor i se pare perfecta.

Pana cand intr-o zi vede ceva ce o socheaza. Totul se schimba si Rachel are sansa de a lua parte la vietile pe care le-a observat doar de pe margine.

„Misterios si pasionant – Fata din tren este un thriller de prima mana, care te face dependent de viciul cititului.“ - S.J. Watson, autorul bestsellerului Inainte sa adorm.

„Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a tinut treaz o noapte intreaga.“ - Stephen King

     Am citit cartea în format e-book pentru că nu prea mă atrăgea să o cumpăr. Dar mi-am schimbat părerea după ce am citit-o. Ca de obicei am citit cartea fără să văd recenzii, și să caut alte păreri. 
     Am primit cartea de la Lore, dacă citești asta îți mulțumesc mult fără tine n-as fi citit o carte așa frumoasă, îmi tot spunea că o să o citească așa că am zis să mi-o trimită și mie poate îmi gaseam timp și pentru ea. Cred că a stat cartea două luni în telefon, până m-am decis eu să o citesc, nu prea i-am dat importanță. Chiar nu știu ce m-a apucat să o citesc, de obicei daca nu ma fascineaza de la inceput nu o citesc.

      Rachel, personajul principal, are un trecut tragic, divorțată și neputând face copii, cade în patima alcoolului, aceasta se relaxează în trenul ce o duce la Londra. Trenul având o defecțiune se oprește fix în orașul în care a locuit cu fostul soț. Neavând parte de afecțiune și compasiune se atașează de un cuplu mutat după ce a divorțat, într-o casă alăturată. Celor doi le pune numele de "Jess" și "Jason", neștiind numele lor adevarate.  

     Într-o dimineață aflată în tren o vede pe Jess sărutând un alt  bărbat, se gândește să nu se implice deoarece nu-i cunoaște, dar spre seară sub influența alcoolului se răzgândește. Din cauza alcoolului Rachel nu își poate aminti anumite lucruri importante. Se trezește a doua zi plină de sânge neștiind ce s-a întâmplat. Se uită pe telefon și vede că are câteva apeluri de la Tom (fostul soț), îl sună înapoi să vadă ce s-a întâmplat și-i spune că a fost văzută de către Anna (actuala soție) dând târcoale pe stradă beata criță. 

În drum spre Londra, aflată în tren, observă că la casa cuplului sunt polițiști peste tot. Găsește un articol în care află că Megan (Jess) a dispărut, nimeni nu știe unde ar putea fi, iar soțul acesteia Scott (Jason) nu mai știe nimic despre aceasta de ieri seară când s-au certat și Megan a plecat. Rachel simte că seara trecută s-a întâmplat ceva rău dar nu-și poate aminti. Se duce la Scott, dându-se ca fiind o prietenă a soției lui, să-i spună ce a văzut pentru că Megan este găsită moarta și considerată că cel pe care l-a văzut sărutând-o ar putea fi criminalul. 
     Într-o dimineață își aduce aminte totul iar ce a crezut până acum se schimbă.

Pentru a afla finalul citiți cartea :)) Eu atât spun, cred ca am dat spoilere la greu, nu m-am putut abține.

 Părerea mea: 

     La început mă plictisea faptul că Rachel își povestea viața și mi se părea că nu mai termină. Iar când a început misterul, nu mă puteam opri din citit. Totul a fost minunat la această carte. Iar finalul, nici nu mă așteptam, a fost incredibil, chiar dacă m-am gândit cine ar putea fi ucigașul, nu mă așteptam să fie așa. Povestea m-a făcut sa ma întreb la fiecare pagina cine e criminalul, și tot dădeam vina pe alt personaj la fiecare capitol. Sunt sigur că nimeni care a citit cartea nu a ghicit cine era vinovatul.
M-a impresionat foarte mult cum a evoluat personajul principal, în primele pagini o găsim ca o persoana care bea non-stop,  iar spre finalul acesteia își da seama ca băutură nu o ajuta cu nimic.
Cele doua personaje pe care personajul principal le-a numit Jason și Jess nu au fost cum personajul principal le-a întruchipat în prima parte a cărții.  Pe "Jess" am crezut-o o persoana puțin nebuna , iar "Jason" este tipul omului perfect dar totuși are și el anumite crize de nervi.
Este un roman mai mult psihologic decât misterios, întruchipând mai mult bolile mentale ale personajelor principale .
  Cartea trebuie citită, mărită, sincer...

Depre autoare:

     Autoarea este genială, îmi place foarte mult că a scris cartea din perspectiva a mai multor personaje, a fost scrisă din perspectiva lui Rachel, Anna și Megan. Ador acest lucru l-am mai întâlnit în cărți dar aici mi-a plăcut cel mai mult. Îmi place și că nu m-au plictisit chiar toate amănuntele, care au avut un rost până la sfârșit. 

Mă voi uita și la film când va apărea cu subtitrare.

V-am lăsat mai jos trailerul.

Sper că v-a plăcut.Lecturi frumoase.

.... ..

Suflet de copil- Cartea copilariei mele

Suflet de copil

     Titlul: Suflet de copil

     Autor: Monahia Parascheva Avadaniei

     Nr. pagini: 144

     Editura: Sophia

Am decis pentru ca se apropie Craciunul sa va prezint o carticica .

Ascultati:

     Descriere: Suflet de copil este o farâma de frumos din cartea deschisa a copilariei.

Într-o vreme în care necuviinta, necredinta, violenta devin din ce în ce mai mult îndreptar de viata pentru cei mici, cartea de fata îsi propune sa scoata la iveala samânta de bine si frumos sadita din pruncie în sufletul fiecaruia dintre noi. Este o carte în care cei de azi se întâlnesc cu cei de ieri, mostenind comori de-nvataminte pe care numai scoala vietii ti le poate agonisi.
Ti-o daruim tie, copile drag, si voua, parinti cu suflet de copil…


     Aceasta minunata carte este numai potrivita pentru Craciun, si cred ca o voi pastra mult timp. Timp de sapte ani a rezistat la mine. Sper sa va placa. Am citit-o in fiecare an de Craciun. Povestirile sunt foarte dragute si speciale cu anumite invataturi, daca le pot spune asa.

Mai jos aveti povestea mea preferata din aceasta carte:

Răsplătirea răului cu bine  

     Radu era un copil zburdalnic și nu avea mai mult de zece ani. Într-o zi băiatul s-a întors de la joacă foarte supărat. Se certase rău cu prietenii săi și era roșu de mânie. 

     A intrat în curte trântind poarta și lovind cu piciorul tot ce-i stătea în cale. In fundul grădinii, printre celelalte animale era și un câine mare, frumos și alb, prietenul cel mai bun al lui Radu. Toată lumea îi zicea Ursu. Câinele era pletos și alb în întregime, numai deasupra ochiului stâng avea o pată neagră. Toți copii îl îndrăgeau și spuneau că seamănă cu un urs polar.

     Când l-a văzut pe Radu, câinele a ieșit bucuros din cușcă cu chef de joacă. Băiatul însă i-a dat si lui cu piciorul repezindu-l:
- Lasă-mă-n pace! Lasă-mă-n pace!

Copilul nu s-a oprit aici. A luat un băț și a început să-l bată pe Ursu, fără să se gândească prea mult de ce o face. Dădea în bietul câine, dădea cât putea de tare, nepăsându-i că și pe el îl durea. Ursu s-a așezat umil pe labe și parcă cerea îndurare. Dar Radu nu l-a lăsat deloc, l-a lovit când cu piciorul, când cu bățul, fără nici un pic de milă. După un timp băiatul a obosit și atunci a luat câinele de lanț și a ieșit cu el pe uliță. Nu știa nici el încotro mergea și pentru ce. Ursu l-a urmat supus și plimbarea chiar l-a mai înviorat, încât voia din nou să se joace. Când l-a văzut dând vesel din coadă, Radu s-a mâniat și mai mult și a început să-l lovească mai crunt ca înainte. Câinele îl privea tot mai speriat pe copil, neînțelegânu-i deloc purtarea. Curând au ajuns la râul ce curgea șerpuit aproape de marginea satului. Băiatul îi veni alt gând urât: să-l arunce pe Ursu în apă. Zis și făcut: a luat câinele în brațe, i-a desfăcut lanțul de la gât, s-a suit pe podul de lemn și, chibzuind unde-i râul mai adânc și mai învolburat, a dat drumul animalului în apă. Dar Ursu știa să înoate și nu s-a înecat, așa cum s-ar fi așteptat el. De aceea, când Radu s-a întors la capătul podului și câinele a ajuns la mal.

- Lasă că îți arăt eu! i-a spus copilul și l-a tras din nou după el.
- Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te văd!
Aceasta s-a repetat de mai multe ori, dar Ursu s-a întors de fiecare dată, ud și spășit, la micul său stăpân. Curând însă s-a înserat și s-a lăsat frigul. Înghețat, câinele nu s-a mai întors la malul unde era Radu. Se prepară că nu mai avea defel chef de joacă...
Istovit, Radu s-a întors acasă singur. A trecut o zi, au trecut două, dar câinele n-a mai venit. Băiatul a început să-i fie dor de Ursu și să-i pară rău că se purtase așa urât. Însă de acum nu mai avea ce face... Tatăl i-a cumpărat alt câine, unul de rasă, dar oricum ar fi fost nu era ca Ursu...
Au trecut doi ani de la această întâmplare. Era acum iarnă și toți copiii ieșiseră la săniuș. Printre ei era și Radu. Ulița a răsunat de chicote și veselie până seara. Târziu, cu obrajii roșii de ger și mâinile înghețate, copiii au plecat acasă. Radu și încă vreo câțiva au mai zăbovit. La un moment dat, unul dintre copii a zis:
- Ce-ar fi să urcăm pe dealul acela și de acolo să ne dăm cu săniuță la vale?
Cei mai mulți dintre copii nu s-au încumetat să primească; numai Radu și un vecin de-al lui s-au învoit. Dealul acela era într-adevăr foarte înalt. Sus, pe coama sa, se zărea marginea unei păduri de stejar. Numai partea dinspre sat era neîmpădurită și semăna cu o pantă de topogan. Vecinul lui Radu a zis:
- Dar ce facem dacă dăm de vreun lup?
- Dacă n-ai curaj, du-te acasă! și iarăși au râs.
Copiilor le-a luat aproape un ceas să urce pe vârful dealului. Era o seară cu cer senin și lună plină. Stelele apăreau una după alta, albul zăpezii scânteia pretutindeni, iar departe, în vale, licareau luminițele din sat. Era tare frumos și ai fi stat așa , numai să le privești pe toate! Mai aproape de copii, spre pădure, printre pâlcuri de stejar se vedea altă lumină, ce părea să fie de la o stâna. Copiii au tras cu toții câteva chicote de bucurie și s-au urcat pe sănii. Ultimul a rămas Radu, care-și perduse o mănușă în zăpadă. Căutând-o atent, n-a băgat de seamă că ceilalți porniseră și erau deja la jumătatea pantei. Deodată a auzit nu departe un urlet înfricoșător de fiară sălbatică. Băiatul a înghețat de spaimă. A întors speriat capul și a văzut apropiindu-se, dintre copaci, un lup. Ochii fiarei aveau sticliri fioroase. Copilul și-a dat seama că era în primejdie de moarte și i s-au înmuiat genunchii. Tremura îngrozit văzând că lupul se apropie de el. După câteva clipe s-a mai dezmeticit puțin și a început să țipe cât îl ținea gura:
- Ajutor, ajutor! Lupul!

 

Dar prietenii lui erau departe și oricum nu l-ar fi putut ajuta. Singura scăpare pentru el ar fi fost să-l audă cineva de la stână. Tot mai îngrozit, Radu a luat-o. La fugă spre sat strigând după ajutor. Întorcea din când în când capul și vedea că fiara se apropia tot mai mult. Inima-i bătea puternic, gata să-i iasă din piept și parcă se afla într-un coșmar. La un moment dat, de frică, a călcat greșit, a alunecat și a căzut în zăpadă. Era acum aproape leșinat. A închis ochii și aștepta din clipă în clipă ca fiara să se năpustească asupra lui. Un urlet înfricoșător s-a auzit deodată și Radu a crezut că lupul l-a înșfăcat. Dar de simțit, se mira că nu simțea nimic. A auzit îndată și un lătrat de câine. Tremurând, s-a ridicat puțin din zăpadă și căuta cu privirea să vadă ce s-a întâmplat. A văzut aproape de el o încăierare de animale. Lupta era pe viață și pe moarte. Un câine mare, alb s-a năpustit asupra lupului și l-a trântit în zăpadă. Dintr-o privire Radu l-a recunoscut pe Ursu. N-avea nici o îndoială. Acela era câinele pe care-l bătuse și-l alungase de-acasă cu ceva vreme în urmă.

 

La început tiptil, apoi alergând, copilul s-a depărtat de acel loc. În urmă îi auzea cum se hăituiau. Dar când a ajuns în vale, n-a mai auzit nimic. Era liniște deplină, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci Radu a crezut că Ursu a fost mâncat de fiară. Pe sănii, tăcuți și înmărmuriți de frică, îl așteptau prietenii lui.
- Ce-ai făcut, Radule, ai pățit ceva? l-a întrebat unul din ei, alergând să-l întâmpine. Băiatul s-a apropiat de ei plângând:
- Eu n-am pățit nimic. M-a salvat Ursu. A apărut așa, deodată, ca prin minune... Câinele meu, Ursu, îl știți... dar el, săracul, a pățit ce trebuia să pățesc eu, l-a mâncat lupul...
Copilul plângea acum după câinele său cel credincios. Îi părea rău că se purtase așa crud cu el.
- Lasă, măi Radule , îi ziceau prietenii, lasă, bine că n-ai pățit tu nimic!
Însă băiatul plângea în continuare șoptind încet:- Ursule, Ursule, dacă ai ști ce rău îmi pare!... 

- Haideți mai repede acasă, a zis unul dintre ei, de-acum nu mai putem face nimic. Bine că e Radu întreg! 

Au pornit în grabă spre casă. Erau înghețați și tăcuți. Numai Radu zicea din când în când, suspinând: 

- Ursule, Ursule, tu mi-ai salvat viața și ai murit în locul meu! 

Deodată însă, vecinul lui Radu a exclamat vesel, privind înapoi: 

- Radule, măi Radule, ia uită-te cine vine după noi!  

Băiatul a întors capul și l-a văzut pe Ursu cum venea șchiopătând spre ei. Într-o clipă Radu a ajuns la el și l-îmbrățișat. Câinele era rănit și sângera , dar părea șiel încântat de neașteptata întâlnire. 

- O, Ursule, ce bine-mi pare că trăiești! șoptea copilul fericit. Ursule, Ursule, îți promit că și eu îți voi fi de acum un prieten adevărat! 

*** 

Radu a învățat multe din această întâmplare. În primul rând n-a mai făcut
rău nimănui niciodată, nici măcar unui animal sau vreunei plante. Pe urmă a învățat de la Ursu să se ierte și să răsplătească altora răul cu bine. Nici tu, copile drag, să nu lași acest câine să te întreacă în bunătate!

Cartea are 14 lecturi asemanatoare ce se petrec in timpul sarbatorilor de iarna.

      

Sper ca v-a placut aceasta postare! 

Lecturi frumoase!

The Literary Dinner Party Tag

Am luat acest minunat tag de la Lore . Raspunsurile ei le gasiti aici.

O melodie draguta, ascultati. Pentru petrecerea noastra.

     1. A character who cooks/ likes to cook.

O voi alege pe mama lui Ron. Gateste foarte mult, din cate imi aduc eu aminte.

     2. A character who has enough money to finance the party.

Cred ca Presedintele Snow are destui bani pentru a finanța petrecerea. Doar este cel mai bogat om din Capitoliu.

     3. A character that might cause a scene.

Nu este bine sa-l enervezi pe Finch, nu se stie cu ce te trezesti in cap. :))

     4. A character that is funny.

Johnny este foarte amuzant. Citat: "Never eat anything bigger than your ass." :)) Erau mai multe asemanatoare.

     5. A character that is super popular.

Rihannon este o fata foarte populara in liceul ei, mai ales dupa despartirea de Justin.

     6. A villain.

Bellatrix Lestrange este foarte infricosatoare. Pe cine nu sperie?

     7. A couple that is not too romantic.

Eleanor si Park nu sunt un cuplu prea romantic, dupa parerea mea.

     8. A hero or a heroine. 

Il consider pe Edward un erou deoarece o salveaza pe Bella mereu.

     9. An underrated character.

Rachel este subapreciata deoarece este considerata o alcoolica, dar la sfarsit dovedeste ca nu este asa.

     10. A character of your own choosing.

Daca nu era intrebarea aceasta nu faceam tag-ul. Cum sa nu-mi invit iubirea vietii mele, Carrie. :))

Sper ca v-a placut...

Dau mai departe tag-ul urmatoarelor bloguri:Glasul Literaturii , Fantasy Books si oricui vrea sa-l faca.

TAG: AI PREFERA SA......?

 Ii multumesc Iulianei pentru ca a lasat la alegerea noastra daca vrem sa preluam tag-ul. Gasiti raspunsurile ei aici. 

Sa imcepem.

Dati play videoclipului, dupa puteti incepe. :))

     1. Ai prefera sa citesti serii sau carti "sigure"?

     Eu prefer ambele tipuri si nu ma pot decide, daca ma gandesc mai bine cred ca o sa aleg seriile, deoarece am in biblioteca aproximativ numai serii.

     2. Daca ai avea de ales sa citesti doar autori barbati sau doar autori femei pentru tot restul vietii, ce ai alege?

     As alege doar aurori barbati, deoarece am unul preferat si n-as renunta la el .

Stephen King

     3. Ai prefera sa cumperi carti direct din librarii sau online?

     Daca as lua din librarii m-as alege cu o singura carte, pe cand online mai multe pentru ca sunt mai ieftine.

     4. Ai prefera sa te uiti la ecranizarile de tip film sau serial TV?

     Aici cu siguranta le aleg pe amandoua, pentru ca am filme ecranizate si seriale TV  preferate.

     5. Ai prefera sa citesti 5 pagini pe zi sau 5 carti pe saptamana?

     Cinci carti pe saptamana, omg ce bine ar fi .

     6. Ai prefera sa fii un critic sau un autor?

     As vrea sa fiu un critic. Imi place sa critic cartile. :))

     7. Ai prefera sa citesti topul tau de 5 carti favorite sau carti noi?

     Imi plac mai mult cartile noiiii. :)))

     8. Ai prefera sa fii un bibliotecar sau un vanzator de carti?

     Un bibliotecar, nu vreau sa ma despart de carti prea mult timp. 

     9. Ai prefera sa citesti genul tau favorit de la toti autorii sau toate genurile de la autorul tau preferat?

     Genul meu preferat de la toti autorii. 

     10. Ai prefera sa citesti carti fizice sau ebook-uri?

     Carti fizice cu siguranta, dar uneori citesc si ebook-uri.

 

Sper ca v-a placut, si o sa-l dau mai departe lui Fantasy Books si oricui mai doreste sa-l faca. Lecturi frumoase tuturor.